Adică nu am mai scris aici din februarie? De patru luni?
Blogul, ca și deținătorul său, au trecut prin multe în aceste patru luni. Cel din urmă a jonglat cu extazul și a negat dreptul agoniei de a se instala în suflet, motiv pentru care speră să nu mai creadă pe viitor în diverse deşertăciuni pernicioase. Cred că noi, oamenii, am trăi cu adevărat fericiţi dacă am realiza că unele lucruri pur şi simplu nu există, că ele ţi se desfăşoară în faţa ochilor o vreme, te îmbie să le atingi şi să le simţi, lăsându-te însă în scurt timp exact aşa cum te-au găsit: plin de îndoieli.
Fără a mă extrage pe mine însumi din acest corolar nerelevant şi deja prea des rostit, trebuie să îmi mai spun încă o dată că oamenii, cu sau fără voie, te vor dezamăgi întotdeauna. Îţi vor băga pumnul raţionalului în gură, sufocându-te şi îţi vor refuza dreptul de a rămâne copil măcar în anumite privinţe. Îţi vor fura dimineţile cu zâmbet şi le vor înlocui cu cele în care nu vei mai exista pentru ei. Pentru că, nu-i aşa, ăştia suntem noi... oamenii.
Există un lucru pe care nu doar că-l detest sincer, dar pe care mi-e cu neputinţă să-l înţeleg: acreala, împlinirea pe care o simt unii când pur şi simplu refuză să vorbească cu tine, să îşi deschidă gura...
I salute you...
Recent Posts
luni, 7 iunie 2010
luni, 15 februarie 2010
jucării şi telefoane
orice vârstă cu nebuniile, respectiv gadget-urile ei. mi-au trebuit ani pentru a realiza că tot ce-mi doream de la un telefon se regăseşte în carcasa unui singur producător. producător de smart-phones adevărate. vă las pe voi să ghiciţi despre cine-i vorba. la revedere, jucării.
miercuri, 27 ianuarie 2010
Există maşini...
germane. Şi alte maşini. Îţi dai seama de adevărul acestei declaraţii când le conduci. Porsche nu am condus. În rest, le cam ştiu. În nici una nu m-am simţit mai sigur ca în C-class, al cărei motor la 160 km/h pur şi simplu tace, nu există. Beautiful.